Orasul ce se potriveste cu mine ? Sau orasul ce ma reprezinta ?

Tu ce oras simti ca se potriveste cu adevarat pentru tine? 

Daca ai din primele 3 secunde acest raspuns inseamna ca ori acel oras e atasat de sufletul tau, ori esti marcat de o persoana ce te leaga de oras sau in cel mai bun caz, e orasul pe care visezi de mic sa il vizitezi.

Cazul meu? 2 variante.  Varianta A – Viena, Varianta B – Timisoara.

De ce 2 variante? Pentru ca orasele au foarte multe in comun si daca esti banatean stii atunci inca din primele zile care e defapt capitala la noi, capitala culturala e la Viena, iar cea administrativa la Budapesta. 

De ce? Asta e realitatea, cea mai mare parte a existentei noastre (istoric) am apartinut de Austria si Ungaria. 

Revenind la ideea principala, Viena / Wien / Vienna ? Pentru ca ma simt ca „acasa”, pentru ca oamenii sunt civilizati, asemeni majoritatii de acasa, arhitectura, manifestarile culturale deosebite, parcurile extraordinare, istoria...ma linistesc si sunt aproape de cum vad eu idealul unei dezvoltari ulterioare a Timisorii.

Imi amintesc cu drag de prima vizita in Viena, a fost extraordinar. Fermecat de aerul boem, de ciocolata excelenta, de plimbarile cu trasura, Mozart (!!), de castele, muzee, parcuri, biserici – m-am regasit in tot ceea ce orasul mi-a oferit.

Ce are Timisoara atat de special ? Ei bine, tot, 18000 de cladiri istorice – oras monument, are o multitudine de premiere pentru Romania (primul diamant sintetic din lume – pariez ca nu stiati asta), duce cicatricea cea mai grea a revolutiei, il are pe Johnny Weismuller, pe Telbisz, Baniciu, Phoenix, Francesco Illy (da chiar cel ce a inventat prima masina automata de cafea si fondator Illy cafe), Piata Unirii, Opera, Parcul Rozelor, Politehnica Timisoara, Timisoreana, oamenii mei dragi, amintirile, realizarile si poate viitorul, vedeam-om.

Ce recomand eu pentru inceput unui neavizat pentru a cunoaste parti din Timisoara ar fi sa urmareasca urmatoarele 3 link-uri in ordinea actuala pentru a intelege de ce eu sunt pro Timisoara:

https://www.youtube.com/watch?v=CPv0MEhwqMc

http://vimeo.com/26979794

http://www.youtube.com/watch?v=RK9ho1PpUxY&feature=player_embedded

Orasul acesta are foarte multe de oferit dar si noi avem sansa de a face la randul nostru asta. Eu va astept pe toti cei ce doriti sa veniti in vizita in mica Viena pentru un tur special al unui oras cum nu se gaseste altul in Romania.

Timisoara, momentan inca al doilea oras ca marime al tarii, candidat ca si Capitala Culturala Europeana in 2020.

Pe voi Lulu, Raluca, Stefania, Andreea, Oana, Iulia, Raluca Monica ce oras va caracterizeaza?

Va astept acum si pe google+, 2 3 motive de ce le gasiti la un prieten pe blog! Multumim Sorin pentru sfaturi 

Cum arata vacanta perfecta?

Cum arata vacanta perfecta?
story of an impossible life

Vacanta perfecta incepe prin a stabili persoanele care te insotesc, iar in clipa aceea e o singura persoana alaturi de care vacanta ta ar fi perfecta si povestea decurge asa...

Sa presupunem o distanta gen Romania si Rusia, hai Timisoara - Moscova, ca sa fie mai usor de urmarit. Sunt 1597 de kilometri in linie dreapta si 2077,3 drumul cel mai scurt cu masina. Separati de 3 granite, formalitati de viza si blocajele mentale (idei preconcepute) ale tarilor si familiilor din care fac parte.

Iti poti imagina cat timp petrec impreuna? Tu cum crezi ca ei si-ar imagina vacanta perfecta? Desigur, impreuna. Oriunde. Atata timp cat pot fi...

In timp ce ma gandeam la vacanta de vis, mintea mereu ajungea la imaginile obisnuite pe care orice om si le inchipuie – plaja, soare, munte, cascade, peisaje ce iti iau rasuflarea. Stiti cum zic, petreceri pe malul marii, soare constant si bronz perfect, de ce nu sus in munti cu panorame perfecte si multe drumetii. Lucrurile se schimba, totul e mult diferit cand esti cu adevarat indragostit. Ai nevoie mai putin de ce e mai sus ci in schimb iti doresti doar acele momente unice, secundele pe care le poti petrece impreuna cu cel drag.

Fiecare orasel din fiecare tara pare sa fie atat de special prin traditii si cultura, fiecare parc are propriul bagaj de amintiri si fiecare poza va fi privita de cel putin un milion de ori in o singura zi.


Visul vacantei de vis:

Dimineata.

Ora perfecta! Ora ideala! Mutrite dragute, zambete adormite, saruturi inocente, o sticla de apa poate doua, o perna pentru amandoi, o unica iubire in care sa crezi.

Ziua.

Mancarea e pentru a te juca cu ea? Cladirile sunt ridicate pentru a te saruta in fata lor, fantanile arteziene pentru a ne scalda in ele? E acel loc facut doar pentru ei doi?

Da.

Pe-nserat.

Romantic? Fascinanta. Caldura? Pasional. Frumos? Iti taie rasuflarea. Vin, rochita, lumanare, clasic, mangaiere, parfum, impreuna.

Noapte.

Armonie...

Vacanta perfecta.



Deci, cand iti mai planifici vacanta perfecta, gandeste mai putin, simte mai mult si constientizeaza ca mai importanta e compania decat destinatia in sine.
Carpe diem my friends, for life is really short!

Claudiu - as he is

Having a strong need to express my thoughts and needs I often am misunderstood but am entertaining and witty and know how to dazzle any audience. I have a great need for physical exercise and expression yet I crave affection, it makes me feel needed. Competitive and when choosing a mate sometimes get carried away with my desires only later realizing the wrong choice. Often drawn to reserved, quiet people – opposites attract if you remember. Somehow secretly fascinated by the dark side of life but outwardly force smiles and happiness.I have a need for variety and change of scene.

Strengths: Communicative – Competitive – Innovative

Weaknesses: Misinterpreted – Flaky – Disorganized

Is it me or is it you?

Never be the same

Life is quite like a math class. You add, you subtract, you multiply or you divide. What do you do when life starts subtracting what was good until then while multiplying your worries?

How can you escape the escalating addition of cruelty crawling straight in your heart? What happens to your heart and mind when you have to take life changing decisions and next comes the pressure from choosing what to divide and where?

Now you begin to appreciate your high-school math classes and think about homework you took from others to solve your problems...
Where are they now to help you with these problems? That's right, they solved their own calculations and thrive, whereas you have to wait for the bells toll.

Knowing your mistakes and yearning to start all over, there is nothing that can help you start all over...and then you hear the sound from your stiffened bruise. The pain tells you that life still runs in thee.

All you know is that for whom the bell tolls, time will never justify its deeds nor tell the final destination.

No Hope. Crystal Path.

Death hides an incredible beauty. At the gates of death we gain a different understanding of knowledge, life, memory. People do not want to die ignorant. Agony must be rehabilitated. We have to listen to the dying, to study this important event as we would do with birth.


Listening to the dying, Western people rediscover death from within. I am part of the race leading iconoclasts that carry on their lives in the jungle thickets. If you had not really instigated me, encouraged my fiendish ways, never would I have thought of believing you in the first place about life or death.

close to the unity

We have created love stories in which two souls unite, and the deep connections mostly spiritual relations don't need fleshy, lascivious intersections. Nevertheless we see tales love with lust and passion as main predators that end up consuming the duo's mind, thanks to the fact that only their body interaction is that what counts the most.

Which of the bonds is the one being significant when dreaming of lifelong love unchained. Truth set back is buried from the start in the tomb of their heart. Is the connection formed by the soul or of the body that offers the promise made of " I do " the everlasting meaning? Can a relationship where partners have compatible minds but feel no attraction for each other when judging epidermic issues? How about a love story where only passion, attraction, fiery blood and memorable hugs prevail, but the profound communication at cerebral and soul orbital fails to show.

I lean towards the spirit, hoping and craving to keep my soul alive, before arms fail in their journey of building the castles from hurtful dreams.

the stories of faith and devotion will always bring new meaning to life even if love says no.


It's cold outside and I have so much to divide to you.
This is my small pout showing my disgust at being thwarted.
This higher love tries to proselytize


As you can plainly see, we've gone a long way.
Who could have believed that somebody could ever understand me so, simply imagined the existence of a person able to feel you and make you whole, to be capable of regaining innocence and wanting to change into that person eager to protect and that also needs protection?

Keeping it all for you without worrying about your razorback emotions.

Shape of things.

Chemistry as well as soul mates - they all are huge predators, as it is clear enough to see and tell.
There is always a long, tiring inner withstanding to them, but it's really something irresistible about them. These are meant to devour, as the human beings - nothing but consuming creatures - need to let themselves consumed by something - law of compensation.

As for those epidermic issues, they seem to remain a mysterious doorway for the shape of things to come.

Too poor to buy something cheap

I'm not sure if it's a wise enough criteria to chose between two things looking first at price tag. I know for sure that a more expensive product is not necessarily the better one. But sometimes price is the only criteria we hold in hand.


Of course, for the vast majority of buyers, shopping doesn't aim for highest price, but on the contrary. Regardless of our status, rich or poor, we are all bargain amateurs and of sales term. They sell in a grotesque frenzy a whole bunch of cute useless knick-knacks, whereas real jewelry "rust" over in shelves for years and years. Any woman in the world longs to reek havoc as soon as she feels the smell of spring varnished with sales. In this period high tag stores pull out for sale with discount, collections previous season of which they sold only 30 - 35 %.


But still the old saying, I'm too poor to buy something cheap certifies now more than ever, often wise and true. How many times do we dig through what we acquired in time, we pout and realize in the end that those things we spent more money on come to more use to us on bigger time line.


Every time we tidy up our wardrobe of old things, the most frequent thought coming in our mind is that expensive dresses, that old black suit, famous brands blouses, high quality lingerie, fine material shoes are still the ones fighting time and still are fashionable time and time again.


I'm not part of the type putting a big price on clothing and accessories and I do not say this with pride. Sometimes I get annoyed for not being able to learn to value myself more, in such a way in which I should feel entitled any luxury. But I am the first one always sidelined by myself from any list and the first usually to be stingy when buying anything for my own use. In change, I buy everything without discernment my "children" would ever need, probably seeing bits of me in everyone of them, bits that haven't smiled at all at the designated time, and I am the one to fix that.


Money doesn't buy you a life, but occasionally they buy time. Time that if we keep in count that we are too poor to buy something cheap, it should be used in shopping expensive apparel that we can can if possible, our entire life, same as we want to keep our loves. Our beautiful loves, memories of which we seek for in our sheltered drawers, where we house the priceless things and not shiny sparkly knick-knacks.

Late night thoughts

Din pacate multa lume nu intelege ca iertarea nu este un favor pe care il faci celeilalte persoane ci propriei persoane [...] iar daca nu ierti, durerea va ramane in tine si te va macina incet, incet. Momentul in care ierti este momentul in care lasi rana sa se vindece cu bine

Scrisoarea către Horaţiu de la Otilia.

Trebuie să-ţi scriu pentru că ştiu foarte bine că atunci când o să te văd, voi fi atât de terminată şi de confuză încât nu o să mai pot să-ţi spun nimic.

Te văd şi acum în gară zâmbitor aşteptându-mă. Ne văd în Sinaia având prima noastră discuţie şi spunându-ţi că mi-e frică de oameni, mi-e frică să arăt ce simt, mi-e frică să dau şi să primesc afecţiune căci sunt un om din bucăţele trebuie să mă înţelegi când spun că toţi fug. Realizez că am greşit, pentru că da nu ştiam ce e aia dragostea chiar nu ştiam nimic.

Uneori stau să mă întreb dacă ai fost măcar pentru puţin timp fericit cu mine şi cum ai zis că mă iubeşti sau m-ai iubit pentru că stând să mă gândesc, eu sunt doar o frunză în vânt care din când în când trecătorii o calcă în picioare.

Dar atunci când te-am întâlnit am găsit în mine forţa să mă ridic, să las vântul să mă ia din noroiul în care pluteam. De fiecare dată când închid ochii îţi văd zâmbetul, te simt respirând lângă mine. Încă mai dorm cu bluza ta şi mi-a fost atât de greu să o spăl de frică să nu văd cum mirosul tău dispare rămânând astfel cu adevărat goală, părăsită şi de ultima urmă ce o mai aveam din tine.

Îţi aminteşti cum am mers pe străzi pe ritm sperând că toţi vor vedea feţele noastre zâmbitoare? Atât de îndrăgostiţi meniţi unul pentru celălalt, doar tu şi eu împotriva întregii lumi.
Poate că nu mi-e dat să fiu fericită, poate că realizez cât de mult te iubesc doar pentru că te îndepărtezi de mine, până la urmă chiar fiind aşa cum spuneau bătrânii "Nu îţi dai seama de ce ai decât atunci când deja îl pierzi".

Dacă lumea asta e aşa croită iar dacă dragostea dintre doi oameni se spulberă atât de uşor, atunci e o lume moartă, tristă în care nu merită să trăieşti.

Nu vreau să cred că eşti altcineva, vreau să cred că încerci să mă îndepărtezi de tine să învăţ a mă descurca singură.
Nu cred în omul insensibil şi crud ce mi-l prezinţi. Eu îl ştiu pe Horaţiu, acela cu care eu mă vedeam îmbătrânind împreună pe cai către asfinţit, un Horaţiu care respira lângă mine.

Poţi să-mi ceri orice dar nu-mi poţi cere să te uit, să nu mai simt pentru că în acel moment am murit. Indiferent cum ar fi am impresia că acel copil din mine renăscut prin tine, bun şi ambiţios şi care avea un rost, se şterge încet şi nu vreau să redevin gunoiul însufleţit artificial.

Vreau să cred că nu m-ai aruncat pe undeva într-un colţ al inimii tale şi că ai să lupţi dacă iubeşti.
Nu am ce face dacă ţi-ai ales alt drum doar că nu mai eşti Horaţiu, eşti un necunoscut care pe mine m-a lăsat cu nimic. Sper să găseşti fericirea în pustiul în care te aventurezi, chiar îmi doresc.



Octombrie 1607